Diplomația sportului

Diplomația sportului

 


Foreign Policy, Nr.30 - "Diplomația Sportului", Oana Marinescu

  

 

SUA, China, Marea Britanie și Rusia sunt țările care și-au adjudecat podiumul în clasamentul pe medalii de la Jocurile Olimpice de la Londra. SUA și China au ocupat locurile I și respectiv II atât în clasamentul general, cât și la clasamentul pentru aur. Marea Britanie a reușit - într-o performanță care, potrivit obervatorilor, a confirmat noile politici în finanțarea sportului - să devanseze Rusia la clasamentul pe medaliile de aur, trecând pe locul III, în timp ce la clasamentul general i-a cedat această poziție.

 

Dincolo de meritele sportivilor, acest podium tentează și cu o citire politică. Putem spune că bătălia pentru medalii s-a dat între SUA - marea putere mondială; China - challenger-ul emergent, mereu surprinzător cu performanțele sale; Rusia - visând la gloria din epoca sovietică, încă neegalată nici în sport și nici în politica internațională; Marea Britanie - ambițioasa gazdă, dornică să demonstreze, prin organizare și modernitate, că este mai mult decât o insulă care își opune vetoul în Uniunea Europeană, sau partenerul uneori prea loial al Statelor Unite. Podiumul a fost așadar ocupat de patru state membre ale Consiliului de Securitate al ONU, care fac și desfac destine la nivel mondial, atât la nivel politic, cât și economic, blocând sau rezolvând crize, pornind războaie, sau aducând pacea, promovându-și interesele strategice cu determinare.

 

Privit astfel, acest podium olimpic ne duce cu gândul la importanța politică a sportului. Desigur, pentru o țară ca România, în care practica în școală este ca orele de sport să fie desființate, iar societatea este sufocată de o politizare agresivă, o astfel de afirmație poate trezi suspiciune. Este însă de preferat să ne detașăm de specificul românesc și să învățăm de la alții. 

 

Sportul are o valoare politică recunoscută și utilizată, deoarece: regulile sunt aceleași, oriunde ar fi jocul, și toată lumea le acceptă, ceea ce permite deschiderea unor canale de dialog și de cooperare, altfel blocate de conflicte politice; succesul într-un sport la nivel local sau regional, poate căpăta o valoare simbolică la nivel național și uneori și global, prin atașamentele suporterilor; o competiție sportivă găzduită de o țară poate favoriza investiții, activități comerciale, turism și, mai ales, promovarea imaginii, sportul fiind un excelent instrument de diplomație publică.

 

Există câteva "recorduri" în diplomația sportului. Dezghețarea relațiilor diplomatice dintre Statele Unite și China a fost rezultatul "diplomației ping-pong-ului": unul din evenimentele de cotitură - urcarea anecdotică a campionului american de ping-pong, Glen Cowan, aflat la Campionatul Mondial de Tenis de Masă de la Nagoya (1971), în autobuzul echipei chineze, pentru că își pierduse propriul autobuz - a fost urmat de schimburi bilaterale de jucători de tenis de masă, iar în 1972, de vizita lui Nixon în China. Turcia și Armenia, separate de decenii de tensiune și de o istorie însângerată, au recurs la "diplomația fotbalului" pentru detensionarea atmosferei înainte de începerea consultărilor pentru reluarea relațiilor diplomatice: președintele Turciei a făcut prima sa vizită în Armenia la un meci de fotbal între cele două țări, în 2008. Administrața Obama a dezvoltat un program de schimburi sportive, în cadrul procesului de apropiere a relațiilor dintre SUA și Rusia. Dar există și contraexemple, care atenționează asupra riscurilor, cum ar fi "războiul fotbalului". În 1969, un meci de fotbal dintre Salvador și Honduras a exacerbat tensiunea socială și politică dintre cele două state, finalizându-se cu un război de 100 de ore.

 

În concluzie, ar fi bine ca România să înțeleagă că, pe lângă sănătate, echilibru și acțiune socială pozitivă, sportul poate asigura atuuri și pentru promovarea intereselor naționale. Investiția în sport și valorificarea reușitelor recunoscute la nivel mondial trebuie așadar să devină o prioritate. Iar activități de diplomație publică, prin utilizarea resurselor și a gloriilor sportive, ne-ar putea ajuta să recuperăm capital de imagine în relația cu multe țări, care caută încă să înțeleagă ce pot vedea bun la România.

 

 

 

 

 

Back