Romi, nu țigani

Romi, nu țigani

Foreign Policy, martie 2011

 

Pe 2 februarie 2011, Parlamentul European a recunoscut genocidul romilor din al doilea război mondial. Nu se știe câte victime au fost, dar conștiința noastră ar trebui să rețină suferința, umilința și degradarea pe care le-au îndurat, în masă, pe motiv de rasă, cel puțin câteva sute de mii de oameni. Este o perspectivă morală, care ar putea ajuta la o atitudine corectă față de romi, la integrarea lor socială și la eliminarea stigmei asociate etniei printr-un mecanism stereotipar cu rădăcini istorice.
În schimb, pe 2 februarie 2011, Comisia pentru drepturile omului din Senatul României a avizat favorabil un proiect de lege care prevede înlocuirea în actele oficiale a termenului "rom" cu cel de "țigan". Inițiatorul a motivat că ar rezolva o problemă de imagine a țării, ce ar decurge din confuzia între cuvintele "rom" și "România". Pe 9 februarie, plenul Senatului a respins proiectul, dar inițiativa, agreată de unele instituții și de Academie, și-a păstrat popularitatea - o treime dintre senatori au votat „pentru". Această opțiune, care a mai fost susținută și poate fi oricând reiterată (urmează de altfel și votul din Camera Deputaților), nu are legătură nici cu perspectiva morală enunțată mai sus și nici cu interesele României:

 

1. Argumentele susținătorilor reiau stereotipuri active în societate, confirmate de cercetări sociologice succesive, precum faptul că romii ar fi răi, aduc atingere imaginii României, fie prin asociere, fie prin comportamentul infracțional, generalizat la nivelul etniei. Un senator și-a motivat votul cu problemele avute cu "domnii aceia mai bruneți". Este grav că stereotipuri rasiale și etnice sunt reluate în discursuri politice, acte normative și decizii, atât în Parlament, cât și în Guvern, acesta dând aviz favorabil proiectului, în ciuda opoziției unor ministere, a Consiliului Național împotriva Discriminării și a Agenției pentru Romi.

 

2. Episodul reconfirmă ruptura dintre politic și societate. Asociațiile de romi nu au fost consultate în prealabil, ceea ce reprezintă și o negare a dreptului etniei la stabilirea propriei identități - drept recunoscut în democrațiile funcționale. În schimb, bazându-se pe argumente lingvistice puriste, susținătorii au negat conotația negativă a cuvântului "țigan" în limbajul curent.

 

3. Este o politică revanșardă, care sancționează o etnie pentru faptele unor indivizi. Nu este o soluție, ci o reacție populistă după ce, în ultimii ani, politicieni occidentali au transformat, tot populist, chestiunea romilor români într-o prioritate pe agenda securitară.

 

4. Din punct de vedere extern, un astfel de demers este inutil - presa internațională ar folosi tot termenul de "rom", indiferent de legile românești - și dăunător. România ar fi penalizată pentru nerespectarea recomandării Consiliului Europei privind utilizarea termenului de "rom" în documente oficiale și a unor reglementări europene. Deși actualul proiect probabil că va fi îngropat de deputați, el mai poate fi invocat de politicieni străini care acuză România că nu integrează romii, ceea ce l-ar transforma în subiect în presa internațională, cu efecte negative asupra... imaginii de țară. Iar exportarea "soluției lingvistice" referitoare la romi în Parlamentul European, de un europarlamentar român, ar putea ajuta în acest sens.

 

În 2010, România a fost în scandal diplomatic cu Franța, care a acuzat-o că nu integrează romii. Bucureștiul a susținut ideea unei soluții la nivelul UE în această chestiune. Subiectul integrării romilor este printre prioritățile președinției ungare a Uniunii Europene. Pe 16 februarie, Parlamentul European a votat o rezoluție privind integrarea romilor, care conține măsuri ce vor deveni obligatorii pentru statele membre, odată cu adoptarea unei strategii pan-europene, programată pentru luna iunie. Ori, în aceste condiții, un Parlament și un Guvern care se joacă de-a „romul e țigan" arată că nu au încă o gândire de jucători în liga europeană.

 

Back