Schengen, la rece

Schengen, la rece

Foreign Policy, 24.01.2011

 

Criza Schengen este mai mult decât o comedie a erorilor în care înalți demnitari români vorbesc ce nu le permite funcția. Este o ilustrare rece a locului României în UE și a motivelor acestei situații.


Poziția Franței, Germaniei, Olandei și, mai recent, a Finlandei privind amânarea aderării României la Schengen este politică. O arată contextul intern, agenda securitară, criza economică, presiunea electorală și argumentele. Tehnic, România îndeplinește condițiile, lucru confirmat de rapoartele europene, iar tehnologia și procedurile Schengen ajută chiar ele la prevenirea corupției. Așadar, frustrarea este legitimă. Bucureștiul nu se ține mereu de cuvânt și de aceea ar fi fost de preferat ca opozanții să împace nevoia lor politică, cu nevoia de a nu sancționa România tocmai când și-a făcut treaba bine.


Regulile pentru Schengen nu trebuie schimbate pe parcurs, MCV fiind creat exclusiv pentru reforma în justiție și combaterea corupției, spune România - care se teme că legarea celor două ar crea un precedent periculos, MCV putând fi utilizat pentru diminuarea accesului său la resursele UE. Poziția sa este corectă. Un standard dublu deschide cutia Pandorei și afectează credibilitatea proiectului european.
Dar nu din cauza MCV am intrat în impas cu Schengen și am devenit țapul ispășitor pentru o Europă în criză economică și preocupată de securitate, ci din din lipsă de credibilitate, incapacitate de reformare și lipsă de maturitate și de viziune politică. România nu este credibilă din cauza corupției, a nerespectării angajamentelor și a modului în care se comportă reprezentanții ei. Câtă vreme poartă eticheta „corupție" și „justiție nereformată", MCV este doar o unitate de măsură recunoscută la nivel european. În lipsa reformei, administrația nu este eficientă și responsabilă și nu contribuie în dialogul european pe dosarele de specialitate.


Fără maturitate politică, nu gestionăm corect jocurile cu miză mare, în care mesajele pe canalele diplomatice sau la nivel tehnic sunt insuficiente, iar rățoiala irită, izolează și discreditează. Cu liderii europeni vorbești pe limba lor și ești respectat. Mesajele despre ce a făcut România pentru Schengen și anti-corupție trebuiau integrate politic și promovate din timp, în stil european și complementar la nivel înalt (șef de guvern, șef de stat), și prin comunicare publică. Astfel putea fi prevenit și discursul public stereotipizant la adresa României - iar situația Bulgariei oferea un avantaj.
În schimb, lipsit de viziune politică, Bucureștiul a început gestionarea crizei prin a transmite, de la nivel înalt și ministerial, mesaje publice dure și fără nuanțe la adresa altor state UE, avertismente și autovictimizări nepotrivite. De ce? Fie cineva a crezut că în Europa e ca pe Dâmbovița - ceea ce e fals, fie amânarea aderării a fost evaluată ca inevitabilă, dar prioritatea absolută a fost diminuarea pierderilor de imagine pe plan intern, în timp ce problematica Schengen a fost lăsată la nivel de demersuri diplomatice.


Deși mesajul politic este: „noi suntem buni: ne-am bătut pentru Schengen; ei sunt răi: a fost un abuz", pagubele „bătăliei" sunt mai mari decât cele ale amânării: a fost înrăutățită relația cu state de care avem nevoie, iar cele neatacate au și ele incertitudini; companiile străine au și mai multe dubii; credibilitatea de țară se va anemia; nu obținem mai mult decât cu o abordare rece și echilibrată nici pentru calendarul initial și nici pentru cel nou, care trebuie negociat acum.

 

Citeste articolul

Back