Verbul și investitorii

Verbul și investitorii

Foreign Policy, mai 2012

 

Ca piață emergentă, România anului 2012 poate fi un studiu de caz interesant.  A evitat prăbușirea, dar economia ei nu s-a refăcut. Idei de relansare există, iar țara are potențial, așteptând un leadership cu viziune și un management adecvat. Instabilitatea scenei politice și apropierea alegerilor fac aproape imposibile schimbări radicale.  Dar anul electoral 2012 ar putea pune România în fața unei opțiuni importante:  alegerea verbului  în relația cu străinii... investitorii străini.

 

Modul în care politicienii se vor poziționa public în raport cu investițiile și cu investitorii străini în campania electorală poate avea un impact major asupra evoluției viitoare a economiei românești. Verbul politicienilor poate scoate România de pe harta investițiilor -  dacă se află acolo; o poate ține în afara ei - dacă nu se află acolo; o poate poziționa în zona de interes pentru investiții noi. Sunt câteva elemente care arată de ce un discurs negativ pe acest subiect poate face mai mult rău României în 2012 decât în trecut:

 

1.       Contextul european: În Uniunea Europeană crește xenofobia. O parte din luările de poziție din spațiul public românesc împotriva investitorilor străini sunt și reflecția acestei tendințe. Ironia este că, în timp ce în Europa, victimele discursului xenofob sunt străinii săraci în căutarea unei  vieți mai bune, la noi politicienii atacă sursele de finanțare și de modernizare a economiei românești:  fără capital străin, fără know-how, tehnologie și practici de business competitive pe piețele externe, România nu se dezvoltă. Problema este că, în acest context european, atacarea verbală a investitorilor străini va cântări mai greu, crescând circumspecția față de România.

 

2.       Contextul regional:  În Ungaria, un partid naționalist, aflat la guvernare, nu investește pentru rezolvarea problemelor economice ale țării, ci în măsuri autoritariste, și apără "națiunea ungară" în fața Comisiei Europene și a FMI, care cer să fie repusă în funcțiune "democrația ungară". Decăderea Ungariei, dintr-una din cele mai promițătoare țări emergente din spațiul ex-sovietic, la statutul de țară care, pe lângă problemele economice grave, mai iese și din definiția europeană a democrației, ridică nivelul de neîncredere în potențialul regiunii. Așadar, politicienii români trebuie să aleagă dacă poziționează România în continuarea acestei tendințe, integrând-o într-o zonă gri, lipsită de stabilitate și de credibilitate, sau o demarchează și îi scot în evidență avantajele competitive.

 

3.       Contextul românesc: România are o lungă și complicată istorie cu ce vinde și ce nu vinde ea străinilor. Lozinca "Nu ne vindem țara!" a avut corolarul în politici publice: măsuri ineficiente, incoerente și netransparente privind proprietatea de stat. În ultimii ani, reversul acestui slogan este o frustrare discursivă legată de companiile privatizate care acum au profit datorită managementului privat și banilor aduși de investitori, în timp ce altele, rămase la stat, trăiesc pe bază de perfuzii de la bugetul public. Nemulțumirea socială, generată de criză și de sărăcie, favorizează discursurile populiste. Dar politicienii trebuie să aleagă dacă merg în direcția aceasta sau nu. Discursul electoral într-un spațiu public are efecte: creează așteptări și emulație, furnizează repere și poate alimenta măsuri și politici publice. În aceste condiții, angrenarea politicienilor - din tot spectrul politic - într-o cursă verbală împotriva investitorilor străini va crește circumspecția companiilor deja prezente aici și va izola România în afara fluxurilor investiționale. Iar România are nevoie de investiții ca să se ridice.

 

La conferința CFA România din 4 aprilie 2012, celebrul investitor american Jim Rogers a făcut diverse recomandări României pentru a atrage investiții de capital. Mesajul cheie a fost: "deschideți piața".  Se poate spune așadar că deschiderea pieței implică ceva mai mult decât măsuri economice și politici publice:  implică și un verb corespunzător. Un verb care promovează România pentru investiții; un verb care arată avantajele atragerii de capital străin inclusiv pentru șomerii din România; un verb care nu închide țara în frici, frustrări și demagogie ieftină. Un verb responsabil poate atrage investitorii.

 

 

Back